Sporuri la salariu pot să primească anumite categorii de angajați, în principal cei din sectorul public, dar și cei din sectorul privat (de exemplu, personalul din sistemul de învățământ, sănătate), care lucrează în condiții speciale. Există mai multe tipuri de sporuri salariale, care se adaugă salariul de bază și care recompensează o anume activitate, desfășurată în anumite condiții. Dar de câte feluri sunt aceste sporuri salariale, în ce condiții sunt acordate și cine le poate primi? Citește mai jos răspunsurile la toate aceste întrebări.
Cadru legal
Potrivit art. 160 din Codul Muncii, salariul unui angajat cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporuri, precum şi alte adaosuri. Sporurile reprezintă acele beneficii în bani, care se acordă de către angajatori în conformitate cu prevederile legii și ale contractului colectiv de muncă și doar dacă se întrunesc anumite condiții.
Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, actualizată în 2021, stabilește dispozițiile specifice pentru salariații remunerați din bugetul general consolidat al statului, după cum urmează:
– personalul din autorități și instituții publice, respectiv: Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, unitățile teritoriale, autoritățile administrației publice locale, alte autorități publice, autoritățile administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale;
– personalul din autorități și instituții publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale;
– personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii;
– angajații care sunt conducători ai unor instituții publice în temeiul unui contract, altul decât contractul individual de muncă;
– persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Intră în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcții de demnitate publică numite sau alese și personalul care ocupă funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică, magistrații, precum și personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special.
Această lege stabilește și condițiile specifice de acordare a sporurilor salariale, tipul și valoarea acestora, dar impune și publicarea anuală a valorii salariilor categoriilor menționate.
În funcție de durata și de condițiile în care sunt acordate aceste sporuri, există două tipuri de sporuri salariale: cu caracter permanent sau temporar și/sau de doctorat.
Sporurile cu caracter permanent
Sporurile cu caracter permanent sunt luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei totale (la calculul căreia sunt incluse absolut toate sumele de natură salarială, încasate de o persoană de-a lungul perioadei de muncă). Aceste sporuri cu caracter permanent sunt prevăzute în lege și în contractul de muncă (individual sau colectiv), fiind acordate pe toată perioada de lucru a angajatului.
Spor de vechime
Sporul de vechime se acordă în funcție de vechimea în muncă, de minimum trei ani și indexată cu valori suplimentare, în funcție de anii de muncă acumulați. Codul Muncii nu face nicio referire explicită în sensul obligării angajatorilor să acorde sporul de vechime angajaților. Astfel, sporul de vechime este obligatoriu doar dacă acordarea lui este menționată în contractul individual sau colectiv de muncă sau a fost negociat cu angajatorul în pachetul salarial.
Prin vechime în muncă se înțeleg anii de muncă adunați la toate locurile de muncă avute, nu doar la cel din prezent. Legea 153/2017 limitează la o valoare maximă sporurile, compensațiile, indemnizațiile și alte elemente ale venitului salarial, pentru fiecare domeniu de activitate în cadrul familiilor de activități care sunt remunerate din fonduri publice. Fac excepție unele domenii, cum sunt cele din sistemul sanitar (unde se aplică noul regulament de sporuri pentru sistemul sanitar), asistență socială, apărare, ordine publică și securitate națională.
Suma sporurilor și a altor adaosuri salariale nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază. În plus, toate sporurile se impozitează, conform prevederilor legale.
Sporul de vechime pentru bugetari
Sunt 6 domenii de activitate bugetară:
- învățământ;
- sănătate și asistență socială;
- cultură;
- diplomație;
- justiție;
- administrație.
Fiecare dintre aceste domenii de activitate bugetară este coordonat de un minister. Fiecare minister elaborează, împreună cu autoritățile publice centrale, instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, un regulament-cadru privind stabilirea sporurilor acordate în domeniul respectiv, precum sporul de vechime în muncă la bugetari.
Acest regulament este avizat de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Finanțelor Publice, după consultarea cu federațiile sindicale reprezentative din domeniul de activitate.
Regulamentul-cadru ajunge mai departe, la Guvern, unde este aprobat prin Hotărâre de Guvern.
Când vine vorba despre calculul sporului vechimii la bugetari, acesta depinde de anumite tranșe de vechime, în funcție de care se acordă gradațiile în muncă (de la I la V) și de alte prevederi legale, specifice fiecărui domeniu de activitate.
Noul regulament de sporuri pentru sistemul sanitar
Un exemplu concret pentru stabilirea valorii sporurilor din sistemul bugetar este noul regulament de sporuri pentru sistemul sanitar, aprobat prin Hotărârea de Guvern 153 din 2018, ultima actualizare fiind din 2020, în contextul situației de risc epidemiologic, determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2.
Astfel, potrivit anexelor din HG 153/2018, sporurile din domeniul sanitar, inclusiv sporul de vechime în sistemul sanitar, variază de la 5%, până la 85% din salariul de bază.
Spor de rușine în salubritate
Sporul pentru munca în condiții penibile, numit și ”spor de rușine”, este acordat celor care prestează munci de salubritate, așa cum sunt vidanjorii sau gunoierii.
Conform Institutului Național de Statistică, salariul mediu net al unui angajat din salubritate este de 2.661 lei/lunar. La salariul de bază al unui angajat care lucrează în astfel de condiții se pot adăuga mai multe sporuri, cum ar fi sporul de rușine, sporul de vechime, sporul pentru condiții vătămătoare etc., indemnizații, prime, bonusuri si altele.
Spor de pericol
Anumite condiții de muncă sunt considerate deosebite și legea prevede un spor de pericol, diferit, în funcție de mediul specific de lucru. Iată câteva exemple:
- spor pentru conditii vatamatoare și/sau nocive de muncă;
- spor pentru condiții periculoase sau spor pentru pericol deosebit – la fel ca sporul pentru condiții grele, vătămătoare sau nocive, și cel pentru condiții periculoase face referire la unitățile de lucru în care media noxelor depășește concentrația maximă admisă în legea protecției muncii sau se referă la condiții periculoase de muncă; în această categorie se înscrie, de exemplu, un spor pericol deosebit, acordat polițiștilor;
- spor pentru munca grea.
Alte sporuri care au caracter permanent
În afara sporurilor deja menționate, mai există și altele care au caracter permanent, precum:
- sporul de adâncime – se acordă celor care muncesc în subteran, cum este cazul minerilor, scafandrilor sau al celor care lucrează la adâncime mare;
- spor pentru munca la înălțime – se acordă alpiniștilor utilitari, electricienilor care lucrează la stâlpii de înaltă tensiune, cascadorilor și celor care muncesc la altitudini mari;
- sporul de izolare – primit de cei care lucrează pe platformele petroliere marine sau în zone izolate, cum ar fi stațiile meteorologice de la înălțime;
- sporul pentru cunoașterea unei limbi străine – acordat celor care la locul de muncă își desfășoară activitatea într-o limbă de circulație internațională, traducătorilor profesioniști.
Sporuri temporare
Sporurile cu caracter temporar sunt cele discutate cu angajatorul, sunt aplicate conform legii și numai pe o durată limitată de timp. Acestea sunt:
Spor salarial pentru ore suplimentare
Codul Muncii prevede sporul în bani pentru munca suplimentară, ca soluție secundară pentru angajatul care prestează ore suplimentare, pentru că prima variantă pe care o are un angajator la îndemână este compensarea cu timp liber plătit.
Sporul pentru ore suplimentare se acordă dacă această compensare nu este posibilă, din mai multe motive, cum ar fi:
- specificul domeniului de activitate;
- nu există personal suficient;
- trec mai mult de 90 de zile de la momentul efectuării orelor suplimentare.
Modelul de calcul al acestui spor diferă în funcție de situație. Orele suplimentare sunt încadrate în două categorii, pentru care se acordă procente diferite:
pentru munca suplimentară prestată peste programul obișnuit din zilele lucrătoare;
pentru munca suplimentară prestată în weekend sau în timpul sărbătorilor legale.
Sporul pentru orele suplimentare este menționat în contractul de muncă (individual sau colectiv) și adăugarea lui la salariul de bază (a cărui valoare nu se schimbă în funcție de orele suplimentare prestate) se face prin act adițional la contractul de muncă. Totodată, este de menționat că orele suplimentare nu sunt luate în calcul la vechimea în muncă, folosită pentru pensie.
Spor la salariu pentru munca de noapte
Cei care muncesc în intervalul 22:00 – 06.00 și cei care lucrează cel puțin trei ore în acest interval orar primesc un spor pentru munca de noapte, nu mai mic de 25% din salariul de bază. În locul acestui spor, angajatorul poate reduce programul normal de lucru al salariatului.
În același timp, dacă angajatul prestează ore suplimentare de noapte, pe lângă sporul pentru muncă de noapte se acordă perioade de repaus sau compensarea în bani a orelor lucrate peste programul normal de 8 ore.
Sporurile pentru funcții de conducere
Sporurile pentru funcții de conducere se acordă celor care dețin aceste poziții, pe perioada exercitării lor.
Sporul de doctorat
Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor, în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul.
Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor.
Personalul didactic de predare din învățământul superior poate primi un spor pentru conducătorii de doctorat de până la 1% pentru fiecare student doctorand, dar nu mai mult de 10% din salariul de bază.
Sporul de handicap
Persoanele care sunt afectate de un handicap grav sau accentuat, precum și nevăzătorii, dar și persoanele cu deficiențe fizice, auditive, somatice, mintale, psihice sau care au HIV/SIDA și alte boli, în baza unor documente medicale care să ateste această situație, și care lucrează program normal de lucru beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază.
Aceste sporuri trebuie acordate persoanelor care sunt remunerate din fonduri bugetare. În cazul persoanelor care au aceste limitări și lucrează în mediul privat, sporurile salariale pentru handicap pot fi acordate numai dacă au fost negociate între angajații cu handicap și angajatori și dacă sunt menționate ca atare în contractul individual de muncă.
Cui sunt acordate sporurile salariale
Atât cei care lucrează în sectorul public, cât și cei din sectorul privat pot primi sporuri, cu precizarea că, în cazul celor din urmă, ar trebui purtată o negociere între angajat și angajator privind acordarea și cuantumul lor.
Joburile predispuse la condiții deosebite sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă sau în urma unei hotărâri a legiuitorului. Astfel, la articolul 20 din Legea nr. 13/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, locurile de muncă ce au condiții speciale sunt cele din:
- unitățile miniere;
- activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;
- activităţile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
- aviaţia civilă, pentru personalul navigant (piloții, personalul tehnic care se ocupă de verificarea aeronavelor, însoțitorii de bord, parașutiștii etc.).
